ISTORIC ATLETISM

La înfiinţare, în 1919, S.S.S. Universitatea, primul club polisportiv din ţară, avea şi o puternică secţie de atletism formată din: Aurel Corcan, I. Murărescu, dr. Sălăgean, Zorilă Pop, dr. Caba, dr. E. Belu, dr. S. Nemeş, dr.  Teofil Moraru, dr. Ion Corcan, Bojin, Rădulescu, profesorii universitari dr. Coriolan Tătaru, Ion Ţeţu, Leucuţia, Iuliu Moldovan, Alexandru Pop, membrii ai conducerii clubului „U”.

La 4 iulie 1920, în parcul sportiv F.S.S.R din Bucureşti, pe un teren viran, amenajat sumar, se dispută primul campionat naţional de atletism al României. Atleţii clubului „Universitatea” din Cluj, conduşi de dr. Paul Corcan, câştigă titlul de echipă campioană a  României, pe anul 1920, din cele 18 probe disputate, adjudecându-şi următoarele:
– 100 m plat: Vincenţiu Murărescu („U”) – 12, 2 sec.
– 200 m plat: Vincenţiu Murărescu („U”) – 26 sec.
– Triplu salt: Zorilă Pop („U”) – 11, 37 m.
– Săritura în lungime cu elan: Zorilă Pop („U”) – 5, 90 m.
– Săritura în lungime fără elan: Zorilă Pop („U”) – 2, 76 m.
– Ştafetă 4×100 m: „Universitatea” Cluj (A. Corcan, Emil Caba, V. Murărescu, Aurel Nemeş).
– Aruncarea greutăţii: Aurel Corcan („U”) – 10, 55 m. Record naţional.
– Aruncarea discului: Zorilă Pop („U”) – 37, 85 m. Record naţional.
– Aruncarea suliţei: Aurel Corcan („U”) – 38,6 m.

Clasamentul general al primului campionat naţional de atletism şi al „Cupei Carol” la atletism în 1920:
1. Universitatea Cluj: 9 victorii.
2. Educaţie fizică Bucureşti: 4 victorii.
3. Stadiul Român: 3 victorii.
4. Societatea gimnastică Lugoj: 1 victorie.

În anul 1921, campionatul naţional de atletism a avut loc la Cluj, în perioada 30- 31 iulie. Cele mai bune rezultate obţinute de atleţii clujeni sunt:
– 100 m plat: Péter L. (K.A.C.)- 11, 4 sec.Record naţional.
– 200 m plat: Péter L. (K.A.C.)- 23,6 sec.
– 110 m garduri: A. Imre (Haggibor)- 17,6 sec. Record naţional.
– 400 m garduri: A. Nemeş („U”)- 62 sec. Record naţional.
– Săritură în lungime: Zorilă Pop („U”)- 5,82 m.
– Săritură în lungime fără elan: Péter L. (K.A.C.)- 2,99 m. Record naţional.
– Triplu salt: Péter L. (K.A.C.)- 12,18 m. Record naţional.
– Săritura cu prăjina: Şt. Vajna (K.A.C.)- 2,98 m. Record naţional.
– Aruncarea greutăţii: Teofil Moraru („U”) -12,55 m.
– Aruncarea discului: Uitz Ujlaky Rezső („U”)- 48, 10 m.
– Aruncarea suliţei: Uitz Ujlaky Rezső („U”)- 40,86 m. Record naţional.
– Aruncarea ciocanului: Lazăr Bodea („U”)- 34,12 m. Record naţional.

Lazăr Bodea a fost de 10 ori campion al ţării la aruncarea ciocanului. A doborât de 11 ori recordul naţional iar la 8 octombrie 1931 a cucerit titlul balcanic la Atena. Punctajul general:
1. Universitatea Cluj: 6 victorii
2. K.A.C. Cluj: 5 victorii
3. Cl. At. Arad: 2 victorii
4. Cl. At. Timişoara: 2 victorii
5. Stăruinţa Arad: 1 victorie
6. Haggibor: 1 victorie
7. Soc. Gim. Arad: 1 victorie
8. Cl. At. Oradea: 1 victorie
„U” Cluj câştigă pentru a doua oară consecutiv campionatul naţional de atletism, pe locul secund situându-se atleţii de la Clubul atletic Cluj (K.A.C).

Un document emoţionant, datat la 7 decembrie 1968, emanat de la bucureşteanul Ludovic S. Lampert, fost membru activ al secţiei de atletism a Clubului Sportiv Universitatea „Cluj”, este intitulat „Atleţii „U” la începutul atletismului în România.”. Fostul atlet „U”-ist mărturiseşte că „datele statistice privind activitatea atletică din ţară pe anul 1921 – unul dintre primii ani de existenţă a clubului „U”, au pentru mine un limbaj cu totul aparte.” „Ele îmi evocă vremuri eroice ale atletismului în ţara noastră. Fără nici un ajutor de nici un fel din partea autorităţilor, în mijlocul unui public care ne privea ca pe nişte arătări hilare şi cu contribuţia noastră proprie  bănească, o mână de tineri entuziaşti – dotaţi cu calităţi fizice care mai de care mai deosebite decât ale semenilor noştri – făceam atletică. Aceasta se chema, că rupeam din timpul nostru de studiu sau din pauzele dintre orele de muncă, ca să putem îmbrăca, măcar pentru o oră, tricoul cu „U”, pentru antrenamente. De multe ori, în situaţii extrem de grele, când însuşi scopul pentru care ne aflam la Cluj era pus în joc, ideea renunţării la  atletism ne strângea în chingi. Dar nu ne lăsam învinşi. Dragostea faţă de culorile clubului şi stima pentru „U” erau atât de puternice încât nimic şi nicicând nu ne-ar fi putut determina să renunţăm la ele! Ca urmare a  acestei însuşiri, antrenamentele le făceam cu toată rigurozitatea, iar viaţa noastră o duceam fără abateri de la normele cerute de o viaţă sportivă”. Aşa se explică rezultatele bune pe care le-au obţinut atleţii „U” în cadrul competiţiilor atletice organizate în România în anul 1921. Trei ani la rând: 1921, 1922 şi 1923, atleţii „U” au dominat competiţiile atletice din România. Dovadă: „Cupa Bucureştiului” (Cupă „Challenge”) cucerită de ei în aceşti 3 ani.” În anul 1922, campionatul naţional de atletism a avut loc la Timişoara, în zilele de 17 şi 18 iulie. Dintre clujeni, au câştigat probe: Imre (Haggibor – 110m garduri); Nemeş („U”- 400m garduri); Vajna (K.A.C. – săritura cu prăjina); Teofil Murariu („U” – aruncarea greutăţii); Uitz- Ujlaky Rezső („U” – la aruncarea discului şi aruncarea suliţei); Lazăr Bodea („U” – la aruncarea ciocanului). Cu 6 victorii obţinute, „Universitatea” Cluj s-a clasat pe primul loc, câştigând pentru a treia oară consecutiv campionatul naţional de atletism, celelalte cluburi clujene participante (Haggibor şi K.A.C.) situându-se pe locurile V – VI în clasament.

În concursul din 4-5 iunie 1922, din Bucureşti, dotat cu „Cupa Carol” şi câştigat de atleţii universitari clujeni, 10 titluri adjudecate, s-au înregistrat şi 3 recorduri naţionale: aruncarea discului, Uitz Ujlaky Rezső („U”), 42,20 m, aruncarea ciocanului, Lazăr Bodea („U”), 38,80 m. Record naţional, săritură în lungime: A. Nemeş („U”), 6,22 m. La 8 iunie 1922, cu ocazia meciului de fotbal de la Belgrad, Iugoslavia – România, a avut loc şi o întâlnire atletică internaţională între selecţionatele celor două ţări, la care au luat parte şi atleţi clujeni: Zorilă Pop, locul 3 la aruncarea greutăţii şi discului; Uitz Ujlaky Rezső, locul 1 la disc şi Lazăr Bodea, locul 1 la ciocan.

Campionatul naţional de atletism pe anul 1923 s-a desfăşurat în luna iulie la Braşov şi a fost câştigat de Clubul Atletic din Cluj (K.A.C.), care a obţinut 7 victorii, în timp ce „Universitatea” Cluj a ocupat locul 2, cu 4 victorii, dintre care: Nemeş, la 400 m garduri, a stabilit un nou record naţional. În cadrul Olimpiadei Micii Antante, disputată în zilele de 23-24 septembrie 1923, la Timişoara, dintre atleţii clujeni selecţionaţi în echipa României,  care s-a confruntat cu selecţionatele Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, s-au remarcat: dr. Teofil Moraru, locul III la aruncarea greutăţii, Lazăr Bodea, cu locul I la aruncarea ciocanului, dr. Corcan, locul II la aruncarea suliţei, Nemeş, locul I la 400 m garduri, dr. E. Belu, locul III la 5000 m.

Anul 1924, aduce pentru atletismul clujean, un nou titlu de Campioană naţională. În zilele de 27-28 septembrie 1924, la Cluj, campioană este formaţia „Universitatea Cluj”, 7 victorii, urmată de C.A. Arad, cu 5 victorii, „Colţea” Braşov, cu 3 victorii, (având pe Zorilă Pop şi pe Lazăr Bodea, transferaţi de la „U” Cluj), C.A.M. Petroşani, Braşovia, Timişoara, Olimpia Bucureşti. Campionatul naţional din 1925, desfăşurat în zilele de 18-19 iulie, la Timişoara, a dat câştig de cauză Clubului Atletic Arad, urmat de Olimpia Braşov, Olimpia Bucureşti, Colţea Braşov, ş.a.m.d. Atleţii clubului „U” (printre cei mai performanţi numărându-se: A. Nemeş, L. Bodea, T. Moraru, Z. Pop, E. Bellu, L.Lampert etc), câştigă trei ani consecutivi „Cupa Carol”, 1922, 1923, 1924, dobândind- o astfel definitiv. După ce, în 1921, Clujul organizează pentru prima oară în istoria atletismului românesc, campionatul ţării, în perioada următoare au fost adăpostite aici şi campionatele din 1924, 1935, 1938.

În 1935, la Campionatele Naţionale de atletism ale României, care s-au desfăşurat la Cluj, în zilele de 14-15 septembrie, Kovács Adalbert şi-a păstrat titlul la 100 m garduri şi Aurel Lupan pe cel la lungime. În anul 1936, în sprintul românesc, la Campionatele Naţionale, ediţia a XVI-a, care a avut loc în zilele de 28-29 iunie, la Bucureşti, s-a impus un atlet care va face cinste Clujului: I.Bejenariu, campion naţional la 100 m şi 200 m, în timp ce, în 1937, la a XVII-a ediţie a campionatelor naţionale de atletism, care au avut loc la Bucureşti, la 21-22 august, un singur atlet clujean, Kiss Győrgy a devenit campion naţional, în proba de 1500 m. Dar pentru atletismul clujean, anul 1937 aduce şi alte satisfacţii şi perspective dintre cele mai încurajatoare. În cadrul unui concurs pentru juniori organizat de Liga Someş, la 4 iulie 1937, la Cluj, apare pentru prima dată, în  documentele şi statisticile noastre, viitorul multiplu campion de atletism al României, maestru emerit al sportului, specialist în probele de sprint (100m, 200m, ştafetă), care se dovedeşte, și un adevărat atlet polivalent, concurând în primii ani la mai multe discipline atletice cu rezultate remarcabile, Ion Moina. În cadrul unui concurs de selecţie organizat la 18 iulie 1937, la Cluj, de către Federaţia Atletică Română, s-a impus un alt mare atlet polivalent al Clujului şi al României, provenit din gruparea „Șoimii” (mai târziu reprezentând culorile „U”): Pompiliu Stoichiţescu, care a câştigat probele de înălţime (173 cm), lungime (693 cm), triplu (13,39 m).

La Campionatele Naţionale din 21- 22 august 1937, de la Bucureşti, Pompiliu Stoichiţescu se clasează al doilea în proba de lungime. Rezultatele pe viitor se anunţau promiţătoare. În cadrul unui concurs atletic organizat la Cluj, la 17 iulie 1938, de către Federaţia Română de Atletism, proba de sărituri la înălţime este câştigată de P. Stoichiţescu (170 cm), iar la proba de lungime juniori câştiga Ion Moina (613 cm). I. Moina mai participă şi la proba de înălţime juniori, unde se clasează pe locul 3 cu un rezultat de 155 cm.

Succesele atleţilor clujeni continuă la 27-28 august 1938 în desfăşurarea celorlalte probe atletice, la Bucureşti, prin câştigarea de către I. Bejenariu a probelor de: 100m, 200m, Kiss Győrgy, 1500m, Pompiliu Stiochitescu: lungime, triplu. În ziua de 18 septembrie 1938, în cadrul Campionatelor Regionale pentru Juniori de la Cluj, în proba de 100 m, câştigată de Sulyok I (Şoimii) cu 11,3, Ion Moina (Şoimii) se clasează pe locul secund, cu timpul de 11,4. Este prima menţiune a participării lui Ion Moina la proba atletică de 100 m care, nu peste mult, îl va consacra definitiv în arenă naţională şi internaţională. La acelaşi concurs, Ion Moina s-a clasat în primele locuri şi în probele de înălţime, lungime, ştafetă.

În cadrul concursului atletic organizat de Clubul Atletic Cluj (K.A.C.), la 4 iunie 1939, proba de 100 m are o desfăşurare interesantă, care impune pe primele locuri un trio „Şoimist”, cu un atlet necunoscut până atunci: fotbalistul – extremă dreaptă de la”U”, Sever Coracu. Ordinea şi timpii înregistraţi: 1) Ion Moina, 11,2, 2) Sever Coracu, 11,4, 3) Sulyok I. La înălţime şi lungime câştigă Pompiliu Stoichiţescu, la lungime juniori, un câştigător neaşteptat: Sever Coracu, înaintea lui Ioan Moina. Alături de ei se mai remarcă: Alexandrescu (înălţime, lungime), Ioanovici (400 m), Vasu (400 m, prăjină), Bran (lungime), Răcăşan (prăjină, greutate, disc), Maniu (greutate, suliţă), Doboş (greutate), Ciortea (suliţă), Spaniol (400 m, 400 m garduri, 110 m garduri), Drimus (110 m garduri).În cadrul Triunghiularului Atletic de la Klagenfurt, din 29-30 iulie 1939, dintre echipele Germaniei, Iugoslaviei, României, atletul clujean Pompiliu Stoichiţescu, componentul echipei naţionale, a obţinut rezultate remarcabile. La proba de lungime, ordinea a fost următoarea: 1.Leventh (Iugoslavia), 693 cm; 2. Stoichiţescu (România) 685 cm; 3. Dujak (Germania), 684 cm. La triplu: 1. Calistrat (România); 2. Dujak (Germania); 3. Zenicevic (Iugoslavia); 4. Stoichiţescu (România). Un mare succes pentru atletismul clujean l-a constituit concursul de la Predeal din 26-27 august 1939, unde aceştia au obţinut câteva recorduri naţionale de certă valoare: Ion Moinea, în proba de 100 m cu timpul de 10,9. Proba de înălţime este câştigată de P. Stoichiţescu (173 cm), care câştigă şi cea de lungime, cu un record naţional (716 cm). Sever Coracu a câştigat proba de 200m, cu timpul de 23,4. În proba de 4x100m, atleţii clujeni, membrii ai Asociaţiei „Șoimii” au câştigat printr-un record naţional: 43, 8. Campionatele Naţionale de atletism, ediţia a XIX-a 1939, au avut loc, pentru primele probe, la Braşov (5-6 august 1939) şi la Bucureşti (9-10 septembrie 1939). Atleţii clujeni au câştigat mai multe titluri naţionale, prin Kiss Győrgy, 3 titluri la 400 m, 800 m şi 1500 m, prin Pompiliu Stoichiţescu, în proba de lungime, şi, surprinzător, prin tânărul atlet Zeno Dragomir, în proba de prăjină, cu rezultatul de 3,40 m. Dintre atletele clujene, în această perioadă se remarcă „Șoimistele” Ileana şi Irina Medrea (înălţime, greutate, lungime, disc, suliţa), Taciova (lungime, 80 m garduri), Nicolae (100 m), Biriş (disc, suliţa), ştafeta de 4 x 100 femei (Nicolae, Puşcaş, Taciova, Bârlea), Bârlea (100 m, 80 m garduri, lungime) etc. La Jocurile Balcanice de Atletism de la Atena, din 1-8 noiembrie 1939, proba de lungime a fost câştigată de clujeanul Pompiliu Stoichiţescu, iar, în proba de 4 x 100, ştafeta României, formată din clujenii Sever Coracu, Lazăr, Stoichiţescu şi Hidișan (Venus Bucureşti) s-a clasat pe locul II, după câştigătoarea Iugoslavia.

La începutul anului 1940, o serie de noi atleţi clujeni încep să se impună: Zenide (100 m, 200 m), Ardelean (greutate), Sulyok, Spaniol, Maniu, Bădilă, Sasu, Bară. Ultimul concursatletic al anului 1940 şi al perioadei interbelice a fost campionatul naţional al României, organizat la Bucureşti, în zilele de 24-25 august 1940, cu o săptămână înaintea dictatului nefast de la Viena. Acest concurs a constituit un adevărat triumf pentru atletismul clujean: doi atleţi (I. Moina şi P. Stoichiţescu) au coborât sub 11” în proba de 100 m, un rezultat onorabil pentru orice ţară din Europa acelor ani (rezultatul european: 10,5„).

Leagănul atletismului clujean „Există în oraşul de la poalele Feleacului un colţ de lume unic şi fascinant: Parcul Sportiv „Dr. Iuliu Haţieganu”. Născut dintr-o tragedie – dispariţia prematură a propriului copil, pe care omul de ştiinţă şi medicul nu l-a putut salva – parcul, ce poartă numele generosului său ctitor, a devenit o oază de reculegere şi rugă sportivă, o vatră unde s-au plămădit mari sportivi, campioni şi recordmeni, dar,deopotrivă, mari oameni! Acolo, în parcul de farmec şi lumină, aşa cum dorise înţelept profesorul, alergau sute şi mii de tineri şi priveau doar câteva zeci. Alergau pentru viaţă, pentru viitor, pentru naţiune. Pe frontispiciul parcului sunt aşezate ca o poruncă sau ca un testament cuvintele: „Pro patria est ludere dum videmur”. Adică: „Se pare că ne jucăm, însă ne pregătim pentru a servi patria”. În acel templu de pe Someş, tulburător şi mereu viu pentru cei ce l-au cunoscut şi au trăit anotimpuri şi victorii sub cerul lui, nu era ură, invidie, nici egoism sau îngrădire, nici pizmă sau neadevăr. Era doar pasiune arzândă, trudă şi virtute. Acolo a fost şi a rămas leagănul  atletismului clujean şi nu numai. Căci a fost, în parte, şi al atletismului naţional! Mai cu seamă în primele decenii de după al doilea război mondial. Eroii unei legende şi, în acelaşi timp, ai unei lumi pilduitoare îmi trec prin minte ca dulci şi cuceritoare eresuri, cum ar zice poetul. Se muncea pentru performanţă, se lupta pentru recorduri, pentru titluri naţionale şi internaţionale. Şi totul se făcea doar din pasiune. Şi pentru un loc, nu la cămin, ci la cabana din parc, unde studenţii învăţau şi trăiau ca într-un mic paradis de ocazie. Pe vremea aceea nu ştia nimeni de G.P.-iuri, de dolari, mărci sau euro! Oamenii de pe pistele de atletism erau atunci mai adevăraţi, mai curaţi, mai cinstiţi, mai Oameni.

Tatăl tuturor lucrurilor şi oamenilor din parc era „Domnul doctor!” Aşa îi spuneau toţi. „Dom’ doctor”. Era vorba de doctorul în drept Ion Arnăut. Întors după un lung prizonierat şi aşezat în parc, ca într-un altar, a început să slujească sportul ca nimeni altul. Credinţa sa de o viaţă: atletismul. A crescut campioni şi recordmeni, a şlefuit cu migală şi trudă talente de excepţie, deşi era, în fond, un autodidact. Unul care a gândit profesia, care a creat în meserie durabil şi util. Zi de zi, decenii la rând, „Doctorul” a fost spiritul şi flacăra care a aprins și a menţinut înaltă şi luminoasă pasiunea pentru atletism, omul care a clădit în materie şi spirit. Ion Moina, cu aerul grav şi solemn, distins şi distant ca un filozof, a fost şi a rămas efigia atletismului universitar clujean. Un alergător formidabil, în care natura şi-a risipit daruri alese. Moci, cum i se spunea, a fost un recordmen şi un sprinter de neegalat. Campion naţional şi balcanic pe 100 şi 200 m., la ştafete de 4×100 şi 4×400 m. plat, el n-a avut, din nefericire, şansa marilor G.P.-uri şi a avantajelor materiale actuale! În 1953 a câştigat titlurile naţionale la sută şi 4×400 m. După acele titluri, în plină glorie, Moina s-a retras. Avea 32 de ani. Vârsta nu iartă pe nimeni. Nici pe marii campioni, sau mai ales pe ei. Moina şi-a făcut cu prisosinţă datoria faţă de culorile naţionale şi faţă de cele ale lui „U”.

Venit la Cluj din Moldova, Aurel Palade Ursu era un om atât de simplu după vorbă, după port. Văzându-l, auzindu-l vorbind molcom şi cu vagă ironie, nu l-ai fi crezut capabil să bată recorduri şi să obţină titluri de campion. Ani de zile a apărat culorile lui „U” şi a rămas apoi un comentator sportiv fidel, generos şi neobosit al presei scrise.

Înalt şi masiv, cam taciturn, Ilarie Măgdaş (10.5 – 100m) măcina în fuleul lui gigant sprinturile pe sută şi două sute. Părea un atlet ce întruchipa perfecţiunea fizică şi morală.

Mircea Pop (10.6 – 100m și 21.7 -200m) era mai adunat în el, mai scund, părea mai firav, dar, ca şi Măgdaş, domina şi domnea în împărăţia celor mai scurte probe. Ei nu s-au despărţit niciodată, căci, ingineri fiind, au lucrat o viaţă în aceeaşi uzină.

Un loc aparte şi imediat după Moina îl ocupa Alexandra Taifas Sicoe, vitezistă din viţa lui Privalova. Numai că nici ea, la fel ca şi Moina, n-a prins vremea dolarilor, a campionatelor mondiale sau europene. Doamne, ce mare ar fi fost! A fost şi a rămas marea doamnă a sportului românesc.

Traian Sudrigean, mai auster, mai închis în sine şi în truda sa, a alergat şi învins pe 800 m., cucerind titluri şi stabilind recorduri. Nimic nu-l interesa, decât sfaturile lui Dom’ doctor. Grigore Cojocaru a fost singur printre fondişti, stăpânul probei de 3000 m. obstacole.

Traian Chitul, blond şi mereu pus pe şotii, îşi făcea sutele şi miile de salturi pentru lungime şi triplu, programul de haltere şi alergări, condus de Dom’ doctor spre recorduri şi performanţe ieşite din comun. O boală nemiloasă l-a furat brutal în plină maturitate, ca şi pe Tiberiu Corneşan, un „optsutist” talentat care a completat armonios galeria marilor atleţi ai lui „U”. Tibi Corneşan a fost şi un om de carte şi un pedagog de clasă la Institutul Politehnic din Cluj. El a realizat cu migală o culegere de aforisme sub titlul: „Sportul în aforisme”. Gabriel Georgescu, un uriaş cu inimă de copil, aruncător de greutate, a fost primul la noi care a trecut graniţa celor 16 m. rezultat de excepţie pentru vremea aceea. Nina Pasciuc Țiclete şi Marilis Cuţui Răcășan, două atlete de vis, de neînvins în probele de semifond, completează legenda Parcului Sportiv dăruit nouă de Iuliu Haţieganu.

Au venit mai târziu decatlonistul Kurt Sokol şi soția sa Ana Beşuan, urmaşă demnă a Tanţei Sicoe, a venit, elegant şi rasat, Cornel Porumb, campion mondial universitar la înălţime… Şi nu pot să nu amintesc, fie şi doar numai în treacăt, numele marilor conducători ai secției de atletism: Mircea Dimoftache, dr. Pop Alexandru, Nicolae Jenei şi Mircea Gogonea. „O lume de vis şi legendă, cu mulţi omişi, desigur, care au dat Clujului personalitate, victorii şi titluri. O lume în care mă refugiez în clipe de singurătate şi sfârşeală, căci găsesc acolo izvor de curaj şi putere, de înţelepciune şi adevăr” (Viorel Cacoveanu la Aniversarea a 75 de ani). Pentru că istoria respectă cronologia evenimentelor, suntem datori moral să enumerăm, în cele ce urmează, cele mai importante reușite atletice obținute până în prezent, completând cele scrise, atât de plastic mai sus. Atletismul are străvechi tradiţii în Cluj, precum şi rezultate pe măsură.

Cei mai îndreptăţiţi prezentatori ai activităţii atletice clujene, pentru perioada cuprinzând anii 1948-1970, au fost Dr. Ion Arnăut şi Prof. Dorin Almăşan care, în anul 1968, în materialul „Din întunericul atletismului clujean” scriau: „După terminarea războiului, sportivii clujeni se întorc în oraşul lor, începând din nou să se pregătescă pentru concursuri. A fost o epocă de puternic avânt colectiv, o perioadă de entuziasm şi de participare a maselor în întreceri sportive, la competiții printre care Cupa Tineretului Muncitor, Cupa Unităţii Tineretului şi alte competiţii populare menite să descopere elemente talentate“. În acestă perioadă imediat postbelică, s-au remarcat: Ion Moina, dr. Sergiu Macavei (săritura în înălţime), Tiberiu Negruțiu (disc şi greutate), Toth Elizabeta (80 de m garduri), Ileana Birlea (sprint şi garduri), Luiza Ernst (sprint şi lungime), surorile Medrea și alţii.

Imediat după aceşti ani, a apărut o generaţie de sprinteri şi demifondişti care au concurat cu succes în ţară şi peste hotare. Iată câţiva dintre ei: Ilarie Măgdaș, Mircea Pop, Aurel Palade-Ursu, Grigore Cojocaru, Virgil Grobei, Ion Boitoș, Traian Sudrigean, Eugen Statnic, Titus Spânu. Generaţia atletelor a fost la fel de valoroasă, reprezentată mai ales de sprintere, semifondiste şi săritoare: Alexandra Taifas-Sicoe, multiplă campioană naţională, participantă la JO de la Helsinki în 1952, Ema Conrad, Marilis Cuțui-Răcășan, Nina Pasciuc, Leontina Holhoș, Dora Copândean-Pop etc. Alte individualităţi atletice de prestigiu, care s-au remarcat în deceniul al şaselea au fost: Gabriel Grigorescu, aruncător de greutate, campion al ţării în 1953 şi 1954, alt aruncător de greutate, şi el campion al ţării, a fost Constantin Crețu, apoi Traian Chitul, valoros săritor în lungime şi triplusalt, triplusaltistul Constantin Ene şi campionul mondial universitar la săritura în înălţime (Torino 1959), Cornel Porumb (antrenor Arnăut I.).

Apropiindu-ne de generaţia contemporană, după anii 1960, ne vom opri, la început, la soţii Ana Beșuan şi Kurt Sokol (antrenor Arnăut I.), amintind că Ana Beșuan a fost campioană a Festivalului Internaţional al  Tineretului, la 100 m (1962, Helsinki) iar Kurt Sokol, a fost de mai multe ori, campion şi recordman al ţării, precum şi campion balcanic la decatlon. Trebuie să-i amintim aparținând aceleiași perioade pe Tuka Laszlo (înălțime 1.98), Wolf Sokol, Gherhard Pikulski, sulițași, Ilona Szekely aruncătoare de greutate (antrenor Arnăut I.), frații Bocu, Traian (antrenor Dumitrescu M. și Nagy P.) și Barbu (Pașcalău M.).

Perioada prezentată mai sus acoperă temporal perioada de pionerat a atletismului universitar clujean. Centrele atletice erau puține, atît pe plan local, dar și pe cel national. Metodele de antrenament se racordau la cele existente la vremea respectivă, școala rusă și cea est germană, care asigurau o pregătire fizică completă, dar cu posibilități reduse de asistență tehnologică a perfecționării tehnicii de execuție. Bazele sportive erau puține, iar condițiile de antrenament reduse ca și dotări, terenul cu zgură, inexistența sălilor de antrenament acoperite.

Abia din deceniul șapte se înregistrează o ameliorare, atât a metodicii de antrenament, cât și a bazei materiale pe care atleții își desfășurau pregătirea. Vezi sala de atletism din parcul I. Hațieganu, care a prins forma actuală în urma colaborării dintre U.B.B. și U.C.F.S.-ul din acel timp, acesta din urmă dotând sala cu pistă cu zgură și a pus-o la dispoziția atleților. Așadar deceniul șapte a reprezentat și pentru secția de atletism a  clubului nostru un real reviriment pe plan numeric cât mai ales pe plan performanțial. Aici amintim pe fostele talentate junioare Sanda Tănase şi Mariana Toader (antrenor Chitul T.). S-a remarcat în primul rând cuplul de decatlonişti Kurt Sokol, Vasile Bogdan (antrenor Oltean D., Arnăut I., Pașcalău M.) şi Andrei Şepsi (antrenor Pașcalău M.), din a căror frumoasă rivalitate sportivă s-au născut rezultate de valoare. De asemenea, rezultate bune au obţinut demifondistul Florin Purghel, alergătorul de garduri Ștefan Szatmary (antrenor Arnăut I.), săritoarea de înălţime Draga Comșa (antrenor Oltean D.), Nicolau Dan, înălțime (Pașcalău M.), aruncătoarea de greutate Agepsina Rusu (Arnăut I.), alergătoarea de garduri Mariana Nedelcu (antrenor Nagy P.), semifondistul Alexandru Moldovan, alergătorul de garduri Alexandru Imbroane. Demni urmași ai lui Ioan Moina au fost sprinterii: Constantin Ivan, Selever Vasile, Darvaș Adalbert, Giorgios Gertrudakis și Szekernyes Petru (antrenor Alexei M.), componenți ai ștafetei de 4x100m, multiplii campioni naționali și componenți de bază ai echipei României în competițiile internaționale, urmați de pentatlonista Anca Hoinărescu (antrenor Killyeni P.) sau Dan Goia, decatlon (Pașcalău M.), aruncătoarea de suliţă Eva Zörgő (o carieră sportivă de excepție) și soțul ei Raduly Carol (antrenor Nagy P.) campion și deținător al recordului național la aruncarea suliței, care au ridicat la superlativ rezultatele înregistrate în acest deceniu, săritoarea în lungime Sanda Cubleșan, valoroasă atleta, prea repede trecută în neființă.

Un eveniment important al sportului universitar clujean a avut loc în data de 13‑14 iunie 1975, în localitatea Bienne, din Elveția. Aici s-a desfășurat cursa anuală internațională de alergare pe distanța de 100 km la care au participat 5000 de concurenți. La această competiție participă pentru prima dată în istoria ei și un alergător român. Este vorba despre inginerul clujean Radu Munteanu, din centrul universitar Cluj‑Napoca, care s-a situat în prima parte a celor care au terminat cursa.

Deceniul opt aduce în prim plan pe Palffi Pal, 110m, garduri (antrenori Killyeni P. și Arnăut I), medaliat cu bronz la Universiada din 1981 București, Aurel Aștilean, decatlon (Nagy P., Alexei M.), Dorin Mureșan, Bărbos Ioan, 400m, Dorin Purcari semifondist (antrenor Monea G.), Lia Nicoleta, 400m, (Alexei M.), dar și pe Hary Ștefan, 400m garduri (Arnăut I., Alexei M.) sau Beny Laszlo înălțime (Alexei M), Eva Muntean (antrenor Raduly C.) campioană la suliță iar spre finalul acestui deceniu pe Dan Monea, 400m, (antrenor Monea G.) Șpan Călin (antrenor Bogdan V. Monea G.) multiplu campion național și locul 5 la Concursul Criteriul Olimpic pentru juniori Phenian 1990, și Șpan Cosmin (antrenor Kulcsar Ș., Alexei M.).

Nu în ultimul rând, Florea Florin (antrenor Alexei M.), sprint, medaliat în probele de 100m și 4x100m, actualul Președinte al Federației Române de Atletism. Sigur că această perioadă a cuprins și alți sportivi de valoare ai secției noastre printre care amintim pe: Perde Daniela (Alexei M.) gardistă, Valea Silvia (Alexei M.), Ioana Ciupei (Sărucan V.), Valeria Țigănilă, Nagy Ștefan, sprinteri (Alexei M.), Luca Mihai (antrenor Arnăut I.) semifond, Chereji Remus și Petho Zsigmond, decatlon sau Toth Attila, sulițaș, (Raduly C., Nagy P., Theil T.), cu trofee cucerite la diferitele categorii de vârstă, și mulți alții. Anii 1990-2000 se evidențiează prin performanțele obținute de: Mikloș Eva (antrenor Bogdan V.), medaliată cu argint la Campionatul European de cadeți, tot cu argint la cele rezervate juniorilor și alte două medalii de bronz la Campionatele Europene de Tineret (U23), la care se adaugă și alte trofee cucerite pe plan național, Balcanic și internațional, Szarukan Laszlo (antrenor Sărucan V.), multiplu medaliat pe plan național în proba de 110m garduri, locul 6 la Campionatele Europene de juniori.

Prima decadă a mileniului III aduce în prim plan două atlete de mare anvergură, Maria Cioncan (antrenor Beregshazi S.) și Mihaela Botezan (antrenor Monea G., Barbu A.). Maria Cioncan aduce prima medalie olimpică la atletism în vitrina cu trofee a clubului, bronzul la J.O. Athena 2004, în proba de 1500m. Un tragic accident o smulge dintre noi, văduvind atletismul național de o personalitate sportivă de excepție. Mihaela Botezan, dublă legitimată (C.S.U. și C.S.A. Steaua București) reușește ca timp de un deceniu să cucerească o serie de trofee la cel mai înalt nivel printre care amintim: participantă la J.O. Athena, trei ediții consecutive la Camp.  Mondiale semimaraton, Universiada, Camp. Mondial alergare montană, Camp. European aer liber, și alte competiții de nivel internațional.

Spre finalul anilor 2010 se remarcă pe plan atletic heptatlonista Nagy Judith (antrenori Nagy S., Raduly C.), care reușește o serie de rezultate bune, campioană națională și cîștigătoare a Cupei Europei grupa valorică B, Madeira. Nagy Judith a fost secondată de o altă heptatlonistă, Puiu Beatrice (Bogdan V.), rivalitate care a produs emulație pe plan național în probele combinate feminine.Daniel Donovici (Sărucan V.) triplusaltist cu rezultate promițătoare, Augusta Moldovan (Bogdan V.) alergătoare, 400m, participantă la Camp Mondiale de juniori Debrecen, Camp. Balcanice, componentă a lotului național, Lucaci Cristina (Bogdan V.) gardistă medaliată la Camp. Balcanic și naționale. Lista poate continua cu Kecskes Levente, prăjină (antrenor Bogdan V.), Codrea Diana, suliță (antrenor Bogdan V.), Ciprian Moruțan, suliță (antrenor Zară M.), Matefi Endre, greutate, Martin Andrei, disc (Raduly C.).

Perioada cuprinsă între anii 2010 până în prezent, nu a fost lipsită de rezultate sportive și/sau performeri la fel de valoroși. Emulația dintre Sanda Belgyan (antrenor Măcelaru M.) și Camelia Gal (antrenori Tătar C., Bogdan V.), alergătoare de 400m, a adus alte medalii valoroase în vitrina cu trofee a C.S.U. Cele două alergătoare în calitate de componente ale echipei de ștafetă a României 4x400m, au cucerit medalia de argint la Campionatul European pentru Tineret de la Tampere în anul 2013, medalia de Bronz la Universiada din Taipei (Taiwan) în anul 2017 și totodată peste 6 titluri de Campioane balcanice la aceeași probă, și locul 1 la Cupa Europei, grupa valorică II, Vasa (Finlanda) 2017.

Acestor frumoase rezultate se adaugă și alte multe medalii de nivel național, individuale sau obținute cu ștafeta clubului. Sanda Belgyan a ocupat locul 7 cu ștafeta României la C.M. de la Moscova în 2013 și locul 7 la C.E. de la Berlin 2018. Sigur că merită amintiți sprinterii (ce frumoasă tradiție clujeană) Mădăraș Bogdan (antrenor Bogdan V.), dublu campion național 100m și 60m sală, și participant la Camp. Europene Tampere 2013, Sălăjan Gabriel și Pintea Tudor (antrenor Bogdan V., Ile A.) componenți ai ștafetei de 4x100m multipli campioni naționali, Tufă Alexandru (antrenor Bogdan V.) înălțime 2.27, participant la Camp. Mondial sală Goteborg, sau decatlonistul Roman Răzvan (antrenor Bogdan V.) campion național tineret.Ca personalități sportive ale acestei perioade se pot adăuga și alți doi atleți deosebit de talentați: Parge Robert (antrenori Boboș V. și Ianchiș N.) și Zeno Moraru (antrenor Măcelaru M.), care au reușit rezultate deosebite în competițiile interne și internaționale și, fără îndoială, cu perspective de mare valoare în viitorul apropiat. Nu putem, fireşte, în aceste succinte rânduri să-i amintim pe toţi atleţii clujeni universitari.

Suntem convinşi că au mai fost încă destui care prin rezultatele, prin comportarea lor îşi vor avea locul într-o viitoarea istorie a sportului clujean. Fie că au făcut parte din cluburi şcolare, universitare sau muncitoreşti, fie că au fost reprezentanţi ai cluburilor U, KAC,Vasas, Şoimii, Haggibor, U.E.C, C.S.M. sau S.S.E. ei au apărat culorile cluburilor lor şi ale oraşului.E cazul, credem, ca în continuare să aducem cuvinte omagiale antrenorilor, profesorilor, conducătorilor, arbitrilor, tuturor animatorilor atletismului din oraşul nostru, care, alături de sportivi, au contribuit în bună măsură la dobândirea succeselor.

Secția de atletism a cunoscut de-a lungul deceniilor o pleiadă de antrenori de renume, care ori au fost angajați în cadrul clubului, ori au funcționat ca și antrenori detașați la club, ei activând titulari în cadrul Facultății de Ed. Fizică și Sport, U.B.B. (Catedra de Ed. Fizică UBB) sau colaboratori externi aparținând altor cluburi sportive clujene. Dintre antrenorii angajați ai C.S.U. îi amintim pe: Ion Arnăut, de care se leagă, într-o mare măsură, istoria atletismului clujean. Din anul 1978 este angajat Sărucan Vasile, antrenor emerit, cu multe trofee la activ, un fost mare săritor în lungime, campion național și medaliat cu bronz la Criteriul European de sală Sofia  (legitimat cea mai mare parte a carierei de sportiv la C.S.M Cluj și Dinamo București). Acesta urmat, după câțiva ani, de Raduly Carol, aruncător de suliță, la rândul său campion național, maestru al sportului și recordmen al țării, cu trofee câștigate de sportivii antrenați de el, dintre care, se evidențiează Eva Zörgő-Raduly, cu care s-a căsătorit, formând un cuplu de sportivă-antrenor redutabil. Din anul 1990 Bogdan Vasile, iar din 2015 Boboș Vasile. Dintre antrenorii detașați din cadrul Facultății de Ed. Fizică și Sport, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, (Catedra de Ed. Fizică al UBB) și care au ridicat la cote înalte valoric performanțele obținute de  atleții universitari amintim pe Oltean Dumitru, emigrat în S.U.A., antrenor harnic și ambițios cu multe trofee la activ, Alexei Mircea – mulți ani antrenorul coordonator al secției, antrenor emerit și Monea Gheorghe – antrenor emerit, aceștia doi din urmă mulți ani convocați să coordoneze antrenamentele lotului național de atletism.

Enumerăm, în continuare, într-o aproximativă ordine cronologică, pe câţiva din cei care au contribuit la  evoluţia atletismului din Cluj, și care direct, sau indirect, au contribuit la creșterea prestigiul atletismului universitar clujean, fie antrenând atleți legitimați în cadrul secției, fie promovând sportivi la clubul nostru ca: Somodi Ştefan, Boldiş Vasile, Kovacs Ioska, Kiss Gheorghe, Hegedüs Alexandru, Nicolae Dragomir, Paşcalău Marian, Biro Gheorghe, Nagy Péter, Traian Chitul, Mircea Dumitrescu, Leontina Holhoş, Silai Paul, Killény Péter, fraţii Davidovici Petre și Mira, Ioan Moisescu, Traian Bocu, sau alți antrenori/profesori care au colaborat cu Clubul Universitatea ca: Măcelaru Ioan, Măcelaru Melintia,Theil Toma, Crișan Iosif, Nagy Ștefan, Kanizsai Magdolna, Tătar Calin, Zară Mihai, Sergiu Dascăl, Lucian Bodârnă, etc.

Participări la Jocurile Balcanice cu mai multe medalii Ion Moina – 7 titluri la 100m, 200m, 400m, lungime, ştafete; Vasile Bogdan – 7 titluri la decatlon; Kurt Sokol – 4 titluri la decatlon; Eva Zörgö-Raduly, suliţă 3 titluri; Cornel Porumb – 2 titluri la săritura în înălţime; Traian Sudrigean – 2 titluri la ştefata 4x400m. Alți medaliați: Pompiliu Stoichiţescu, lungime; Marilis Cuţui, cros; Mircea Pop şi Ilarie Măgdaş, ştafetă 4x100m, Eva Mikloș, lungime, Sanda Belgyan, Gal Camelia, Augusta Moldovan 4×400, Ivan Constantin, Selever Vasile Darvaș Adalbert 4×100, Boar Romulus, la disc și greutate. Clasament al deţinătorilor de titluri de campioni (individuale, ştafete, echipe) Alexandra Taifas-Sicoe – 27; Ion Moina -20; Eva Zörgö-Raduly – 15; Sanda Belgyan – 10, Marilis Cuţui – 9; Bogdan Vasile – 8; Zorilă Pop – 8; Kurt Sokol – 6; Pompiliu Stoichiţescu – 6; I. Bejenariu – 6; A. Palade-Ursu – 6; Traian Sudrigean – 6; Ilarie Măgdaş – 6; Eva Miklos – 5; Nagy Judith – 5; Ileana Bârlea -8; Nina Pasciuc -8; Ilona Miklos – 4; Dora Copândean – 4, Gal Camelia – 4; Parge Robert – 4; Moraru Zeno – 4; Cornel Porumb – 3; Sepși Andrei – 3; Mateffy Endre – 3;.

PROFIL BIOGRAFIC

Alexandra Taifas Sicoe
Sportivă legendară a Clujului, Doamna atletismului clujean, participantă la J.O Helsinki 1952. S-a născut în anul 1932 A acumulat de-a lungul carierei sportive 27 de titluri de campioană națională în proba de 100 m
RECORDURI:
100 M – 12,1- record național
200 m – 24,9 – record național
400 m -54,9 – record național

Eva Zörgő-Raduly
Dintre atleţii clujeni care s-au impus în perioada 1970-1980, se impune profilul profesional şi sportiv al Evei Zörgő- Raduly. Născută la 23 octombrie 1954 în Cluj,a început activitatea sportivă la Liceul nr. 11. Întâmplarea a făcut ca, în anul 1967, să ajungă în grupa de iniţiere condusă de profesoara Florica Mira Gorgoi, care avea să-i inoculeze dragostea pentru acest sport nobil-atletismul. În foarte scurt timp se evidenţiază în cadrul concursurilor şcolare, ocupând numai locuri fruntaşe în competiţiile cu colegii de aceiaşi vârstă. În 1968, a realizat primul record naţional la aruncarea mingii de oină şi la ştafeta de 4×60 m. Demonstrând afinităţi deosebite pentru probele de aruncare, este convinsă de profesorul Nagy Peter să se dedice probei de aruncarea suliței, considerată pe bună dreptate, probă de o deosebită tehnicitate.
În 1970, cucerește primul titlu de campion balcanic la juniori (Atena), la aruncare suliţei. Urmează alte concursuri la Roma, Graz. Participă la Olimpiada Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980, este selecționată în Echipa Europei, în Cupa Mondială. În 1975, la Roma, cucereşte locul III la Jocurile Mondiale Universitare, cu performanţa de 59,50m. Anul 1979 poate fi considerat un an de excepţie, realizând alte noi recorduri naţionale şi succese internaţionale: Dresda 64,56 m (locul II după Ruth Fuchs recordmena mondială); Bucureşti 65.90 m; Torino 66.28 şi locul I la finala Cupei Europei; Atena 67.10 m, campioană balcanică de senioare.
Performanţa de vârf este stabilită în Mexic cu 67.20 m, unde cucereşte locul I la Jocurile Mondiale Universitare, stabilind şi un record mondial universitar. În urma rezultatelor excelente, este solicitată să reprezinte Europa la Cupa Mondială organizată la Montreal, ocupând în final locul al II-lea cu 65.24 m. Anul 1980 debutează cu o serie de concursuri importante: Stuttgart 67.22 m (nou record naţional), Graz 68.12 m (record naţional), Piteşti 68.68 (record naţional), Moscova, memorialul Znamenski 68,80 (record naţional). Cel mai aşteptat concurs al anului: Jocurile Olimpice de la Moscova din anul 1980 unde sportiva realizează performanţa de 64.08 m, clasându-se pe locul VII. În anul 1978 se căsătoreşte cu Raduly Carol, un mare specialist al acestei probe, deţinător la acea vreme a recordului naţional cu performanţa de 84.40 m, participant şi el în competiţii naţionale şi internaţionale cu rezultate notabile. Cu noul antrenor – Raduly Carol – continuă pregătirea care îi aduce în continuare alte şi alte rezultate remarcabile. La prima ediție a Campionatelor Mondiale de Atletism, la Helsinki, locul 5. Dacă ar fi să rezumăm în cifre şi date toate aceste deosebite realizări într-o carieră sportivă atât de bogată pentru amatorii de statistici:
– Un record al Jocurilor Mondiale Universitare (Mexico-City, 1979)
– 17 Recorduri Naţionale (de seniori și juniori)
– Loc I. Jocurile Mondiale Universitare (Mexico-City, 1979) + 1 loc III (Roma, 1975)
– Loc II. Cupa Mondială (Montreal 1979), ca reprezentantă a echipei Europei
– Loc V. Campionatele Europene (Praga 1978)
– Loc V. Campionatele Mondiale de Atletism (Helsinki 1983)
– Loc I. Cupa Europei, finala A. (Torino 1979)
– Loc I. Cupa Europei, finala B. (Paris-Antony, 1979)
– Triplă campioană Balcanică (juniori şi seniori) + de 6 ori medaliată la JB (loc-II-III)
– De 15 ori Campioană Naţională – Triplă campioană la Internaţionalele României
– De 47 ori reprezentantă a României la întâlniri internaționale
– De 3 ori FINALISTĂ Jocurilor Olimpice München loc XII., Montreal loc X., Moscova loc VII.
– La nivel de masters (veterani): Loc I., Budapesta, Campionatele Europene Masters (veterani), 1990. Loc. III., Turku, Campionatele Mondiale Masters (veterani) 1991.

Cioncan Maria
S-a născut în comuna Maieru, jud. Bistrița-Năsăud la 19 iulie 1977 (d. 21. 01.2007). Din păcate povestea carierei sportive a Mariei este una tragică. După un început timid ca sportivă, debutează în atletism la Bistrița, continuând la C.S. Suceava, trecând de la un antrenor la altul, negăsindu-și împlinirea. Întâlnirea dintre Maria și Nea Pișta (Beregshazi) s-a dovedit a fi una „astrală”. Ani de muncă, pasiune și foarte mulți kilometri alergați s-au finalizat în aceea mult așteptată medalie olimpică. Bucuria și fericirea de pe chipul Mariei a înconjurat mapamondul, modestia ei regăsită la interviurile mass mediei post olimpice, au impresionat lumea atletică. Dar, din păcate, uneori viața ne arată și partea mai puțin fericită a traiului pământesc, un accident auto stupid a curmat viața Mariei prea de timpuriu. Participă la o serie de competiții interne:
– 1999 Camp. European Tineret Goteborg, loc 8 și 9;
– 2002 Camp. European sală Viena, loc 11;
– 2003 Camp. Mondial Paris, loc 9;
– 2004 Finala Cupa Mondiala Paris, loc 8 și loc 10;
– 2004 J.O. Athena loc 3, Bronz.
Pentru rezultatele sportive a primit mai multe distincții, dar cea mai dragă i-a fost titlul de Cetățean de Onoare al Clujului.

Bogdan Vasile
Născut la 20 martie 1950, în Cluj‑Napoca. Este unul dintre cei mai longevivi sportivi și antrenori din cadrul C.S.U. A fost legitimat în anul 1968, în anul jubiliar adunând peste 50 de ani de activitate la acest club. Între anii 1969-1983 a practicat sportul de înaltă performanţă în ramura sportivă atletism, la „Clubul Sportiv Universitatea” din Cluj‑Napoca. În perioada 1966 -1983 a fost component al loturilor naţionale, cu care a participat la numeroase competiţii sportive internaţionale. Pe plan intern a obţinut următoarele rezultate: 8 titluri de Campion Naţional, 40 de medalii de argint şi bronz în competiţii la diferite probe atletice. A stabilit cinci recorduri  naţionale la decatlon, primul în anul 1969, record național de juniori la decatlon, 7091 pct, alte 3 recorduri naționale de seniori, 7773 pct în anul 1971, 7810 pct în anul 1973, 7842 pct în anul 1974, București, și 7971 pct la Paris, recalculat conform tabelei noi internaționale de punctaj al IAAF 7843 pct. Considerat, conform statisticilor interne, cel mai vechi record național, în vigoare şi în prezent, în atletismul Românesc. Maestru al Sportului din anul 1971. Pe plan internaţional a obținut următoarele rezultate:
– 1969 Loc 5 la Criteriul European pentru juniori Berlin, decatlon;
– 1969 Loc 5 Concursul Speranțelor Olimpice Leipzig, decatlon;
– 1971 Campionatele Europene, Helsinki, loc 14;
– 1974 Campionatele Europene, Roma, accidentat;
– 1971 „Ziua Preolimpică” Munchen, loc 3;
– 1971-1980 Campionate Balcanice, 10 participări, cu 7 titluri de Campion Balcanic;
– 1975 Cupa Europei Decathlon, România, loc 5.
La 10 Concursuri internaţionale, meciuri inter țări, câştigător al medaliei de aur. Component al Lotului Olimpic al României pentru J.O. Munchen 1972 și Montreal 1976, rămânând acasă pe motive politice.
Antrenor în cadrul secției de atletism. 1990-2019: chiar dacă a activat în perioada 1976-1990 la Clubul Sportiv Școlar de Atletism, a pregătit și promovat atleți la Clubul Universitatea. În anul 1999 i s-a conferit titlul de Antrenor Emerit, fiind nominalizat în Cartea de Aur a F.R.Atletism, ca urmare a celor 5 medalii cucerite pe plan European și a unei medali pe plan mondial de către sportivii antrenați. În această perioadă a promovat la loturile naţionale de atletism un număr de 15 sportivi, care au participat în competiţiile oficiale internaţionale pentru România. Sportivii pregătiţi de Vasile Bogdan au corectat 5 recorduri naţionale la atletism. A activat în cadrul FRA ca membru al Consiliului Federal între anii 2002-prezent, și vicepreședinte FRA în perioada 2013-2020.